Acum cateva saptamani in urma, am participat la un curs de prim ajutor, gratuit, organizat de catre o institutie din Constanta. Cu toate ca sunt instructor certificat EFR & DAN Europe, am vrut sa-mi reimprospatez informatia si sa vad si un alt punct de vedere, cursul fiind prezentat de catre personalul SMURD.
Nota: opinia prezenta este personala si nu implica nici una dintre partile mentionate.
Organizarea cursului a fost bine structurata si prezentata de catre cadrul activ SMURD Constanta. Prezenta a fost destul de numeroasa, undeva la 30 de persoane. Din pacate, majoritatea era mereu cu ochii pe ceas, interesul fiind probabil pentru certificatul de absolvire si mai putin pentru informatia prezentata.
S-au atins in detaliu procedurile de acordare a primului ajutor, in special a masajului cardio-respirator, atat la adulti cat si la copii precum si ajutorul secundar (electrocutari, inec etc).
Nu s-a discutat insa deloc despre folosirea echipamentelor automate de defibrilatie (Automated External Defibrilator sau Defibrilator Extern Automat) si despre administrarea oxygenului. (DEA incep sa fie din ce in ce mai prezente in spatiile publice aglomerate: aeroporturi, gari etc).
Cursul de baza SMURD a durat aproximativ 5 ore. Cursurile de voluntariat SMURD sunt insa mult mai complexe si depasesc cu mult nivelul de baza deoarece includ un numar foarte mare de ore de teorie si practica reala pe autospeciale SMURD.
Pentru comparatie, un curs de prim ajutor (Emergency First Response sau Basic Life Support & First Aid – DAN Europe) contra cost, dureaza intre 8 si 10h si include primul ajutor (CPR) si ajutorul secundar (First Aid) in diverse situatii (electrocutari, arsuri, fracturi, inec etc), utilizarea defibrilatorului extern automat (demo cu simulari pe manechin) si acordarea primului ajutor folosind oxigenul. Sunt incluse materiale video detaliate si manuale (in format pdf) precum si teste finale. Numarul de participanti este restrans pentru o mai buna distributie a informatiei teoretice si practice.
Toate cursurile sunt in concordanta cu recomandarile ILCOR, ambele agentii (EFR & DAN Europe) fiind recunoscute de institutii internationale de renume: US Coast Guard, Italian Coast Guard, Finnish Boarder Guard, NOAA, ADC, Carabinieri, International Yacht Training, New Zealand Qualifications Authority, Korean Body Guard Martial Arts Association, National Academy of Sports Medicine US, California Department of Corrections and Rehabilitation, American Council on Exercise etc. De asemenea cursurile EFR & DAN Europe sunt recunoscute si acceptate de catre agentiile certificatoare in domenul scufundarilor sportive (pentru nivelele profesionale Divemaster si superior – sunt obligatorii).
Alte cursuri disponibile sunt: Oxigen First Aid for Scuba Diving Injuries & First Aid for Hazardous Marine Life Injuries (lista este insa mai extinsa).
Cursul mai sus mentionat a fost interesant, util dar din pacate, incomplet. De asemenea, numarul mare de participanti face imposibila distribuirea calitativa a informatiei fiecarui participant in parte. Evident, cantitatea si calitatea informationala detinuta de personalul SMURD este impresionanta, cu mult peste ceea ce poate asimila in cateva ore o persoana obisnuita, neimplicata in activitate de prim ajutor sau medicala!
Cursurile EFR & DAN Europe sunt valabile 2 ani de zile dupa care se recomanda refacerea lor din cel putin doua motive: 1) regulat apar modificari in practicile recomandate si 2) ca personal non-profesional, lipsa practicii regulate duce la diluarea/pierderea informatiei asimilate anterior. Personalul paramedic efectueaza aceste reimprospatari mult mai des si mai intens in baze special amenajate.
Nu lasa evenimentele neplacute sa te prinda nepregatit, indiferent ca esti la locul de munca, pe strada sau acasa!
ps:
112 – apelul de urgenta national si european
113 – apelul unic de urgenta national pentru persoanele cu dizabilitati de auz.
Costa
ANDI Instructor Trainer #170
DAN Europe Instructor #187305 & EFR Instructor #976872.
T101 – Technical & Diving Ops® Dive Center / Centru Scafandri
Primul pas pe un vapor l-am facut undeva cand eram in clasa a 2a. Si de atunci, s-a rupt filmul vietii normale si terestre. Apa de tank a intrat in sange si acolo a ramas. In 1992, pe cand aveam 19 ani, m-am angajat la primul meu loc de munca… evident, pe vapor. Si de atunci, aproape 24 de ani au trecut, aproape toti pe mare. Am lucrat pe 
Am lucrat cu echipaje multinationale/multiculturale, din cele mai diverse, mai ciudate sau mai interesante. Fiecare interactiune are ceva unic, diferit, ceva ce nu prea gasesti in nici un curs terestru de pregatire. Distanta in timp si mii de mile marine fata de familie si prieteni isi pun amprenta pe fiecare navigator, indiferent de pozitia la bord. Pe mare, la ore sau zeci de ore distanta de primul uscat civilizat sau de primul ajutor, tu esti medicul sau pompierul de serviciu. Nu e nimeni altcineva, acolo, in mijlocul marii, sa-ti spuna sa te dai la o parte ca sa-ti salveze pielea. Acolo se lucreaza in echipa. De la rutina zilnica la situatiile de urgenta. Trebuie sa te intelegi, sa colaborezi cu cei din jur, fiecare conform atributiunilor de munca sau de urgenta (rolul de echipaj). Totul functioneaza ca un mic oras unde fiecare departament are atributiunile lui bine definite pentru ca toata activitatea, ca nava, sa fie un tot unitar.
Antrenamentele de baza, pentru fiecare functie in parte pe mare se fac conform unor 
Acolo, statisticile (reale din pacate, dar pur matematice) frumos inflorate grafic sunt reci fata de realitatea si viata de pe mare. Manualele de psihologie, “coaching” sau “training” (ca tot sunt la moda), de cele mai multe ori scrise sau prezentate de persoane care nu au nici macar simpla experienta a vietii terestre, par doar niste copii triste a unor romane ieftine. Echipajul este un mare conglomerat de care depinde buna functionare si supravietuire. A ta, a tuturor, a navei si a marfii. Este un “big brother” la o scara diferita, dar cu zero optiuni de a devenii celebru.
Pentru scafandrul ce doreste o explorare profunda si sigura a unei epave, cunoasterea general constructiva a unei nave ii confera avantajul de a intelege mult mai bine locul de scufundare de la prima vedere, de a se orienta mai bine in interiorul epavei, de a recunoaste in avans locurile potential periculoase, de a gasi mai usor solutii in situatii mai stresante in timpul penetrarii epavei.
Cu siguranta, de multe ori ati avut ocazia sa va scufundati in diverse locuri din lume si sa intrati in contact cu ghizi profesionisti (divemasteri) sau instructori care, in prezentarea sumara (dar obligatorie) inaintea oricarei activitati mentionau: 5… 10 sau chiar 15 mii de scufundari la activ.. Un numar impresionant, greu de atins de foarte multi dintre noi, poate niciodata. Dar… reprezinta acest numar mare de scufundari ceva? Are o asa de mare greutate in personalitatea celui ce se recomanda, ca fiind un “Master of the Masters”, un “Master Jedi” al scufundarilor comparativ cu instructorul tau care poate abia avea 1000 de scufundari in logbook? Este acea persoana aproape de perfectiunea in scufundari (teorie + practica), tinand cont de experienta orelor sub apa?
