Categories
Scuba & Training

Scafandru de Epave / Wreck Diver

updated: Oct. 20, 2019

     Epavele reprezinta un punct de atractie pentru multi scafandri, un varf al pregatirii lor profesionale, o experienta unica in scufundari. Candva pline de viata, epavele au o istorie trista, in marea lor majoritate fiind rezultatul fie al unor erori de navigatie, al unor decizii murdare de sabotare sau al uratelor conflicte militare. In anii recenti, unele state au inceput sa scufunde nave in mod intentionat, creeand recife artificiale si implicit puncte de atractie pentru turistii scafandri. Bineinteles, navele sunt ecologizate mai intai si apoi scufundate planificat.

     Epavele prezinta o atractie care poate fi insa fatala. Tratate fara respect sau cu aroganta, epavele pot fi adevarate capcane mortale.

     Adeseori, ati vazut pe forumuri de specialitate sau in diverse materiale publicate pe net, discutii si comentarii pe tema: cine-i mai bun: “scafandrul de epave sau cel de pesteri” (Cave vs Advanced Wreck ; Caves vs Mines ; nota: cavernele ar fi echivalentul unui basic wreck) sau “care scufundari sunt mai periculoase/grele: cele in pesteri sau cele in epave” etc.

    Adevarul este ca asa cum fiecare scufundare recreationala are particularitatea ei si nu sunt doua scufundari la fel, tot asa si scufundarile in pesteri si in epave au particularitatile lor cu punctele lor “pro” si “contra”.

     Din pacate, marketingul “cave” functioneaza mult mai eficient ceea ce face ca scufundarile in pesteri sa aiba suprematie media in fata scufundarilor in epave. Probabil multi dintre cei ce au deschis drumurile scufundarilor tehnice acum multi ani au avut ocazia sa se scufunde preponderent in pesteri (cele din Florida si Mexico fiind cele mai faimoase) si de aceea nu si-au mai batut capul prea mult cu epavele. Deseori, logistica pentru scufundarile la epave este mult mai complexa, mai ales daca epavele sunt de adancime iar distanta fata de portul cel mai apropiat (safe heaven) este mare. De asemenea, conditiile meteo sunt mai greu de controlat (chiar daca prognozele meteo au o destul de mare precizie si monitorizare in timp real).

      Pesterile sunt clasificate mereu in “spatii inchise – overhead” avand cursuri de sine statatoare (TDI, GUE, ANDI, UTD) pe cand scufundarile la/in epave au statut de “specializare” (PADI, TDI/SDI, RAID) si mai putin de “curs overhead” dedicat. Sunt insa agentii (ANDI, IANTD, SSI, NAUI, UTD) unde exista cursuri dedicate overhead pentru “cave” & “wreck”. La unele agentii definita “wreck” nu apare deloc (GUE). In schimb, cursurile altor agentii (BSAC, CMAS) trebuiesc urmate cu precautie deoarece standardele sunt oarecum depasite sau mult prea simpliste. PSAI trece direct la nivelul de scafandru avansat de epave.

 

 

     Unele nivele de certificare pot crea confuzii: de exemplu, SSI Advanced Wreck Diver are ca cerinte de inscriere la curs – Open Water Diver, se efectueaza doar 2 scufundari de curs in conditii reale (si o scufundare optionala in piscina) iar firul ghid este optional. Chiar daca titulatura este de “Avansat”.

     In schimb, SDI Basic Wreck vs TDI Advanced Wreck Diver sunt clar delimitate in pregatire si competente.

     ANDI Wreck Diver trece la urmatorul nivel si clasifica certificarile de scafandru de epave in functie de calificarea de baza de Open Water (adancime, gaze, configuratie echipamente) si profunzimea penetrarii in epava (relationata cu firul ghid si devierile de la firul ghid) in MOD1 pana la MOD5. Evident, o penetrare “avansata” intr-o epava la -60m nu este la fel precum una intr-o epava la -20m adancime. ANDI diversifica specializarile la penetrari in epave inclusiv in diverse combinatii: OC, CCR, Sidemount, DPV etc.

     Fiecare combinatie de echipamente si penetrare implica evaluari de riscuri, tehnici de configurare si penetrare, tehnici de inot si flotabilitate ce trebuiesc controlate la perfectie! Cursuri de solidificare a notiunilor de baza – Fundamentals / Intro to Tech – sunt oferite de ANDI, GUE, TDI .

T101® a creat Tek a Rec® – un concept personalizat de introducere in lumea tech, ce combina experienta personala si principiile de baza ale altor agentii, oferind flexibilitate si dinamism in echipament si atitudine.

     Totusi, certificarile finale difera de la agentie la agentie, chiar daca se refera, cel putin teoretic, la (relativ) acelasi nivel de brevetare. Sa nu uitam ca “aroma” finala a cursului si antrenamentului este data de experienta si abilitatea instructorului de a oferii informatiile necesare si de a impinge limitele scafandrului cursant spre progres.

     De aceea, in general, este foarte greu de facut un tabel al echivalentelor intre cursuri pe agentii diferite, deoarece fiecare agentie are plusurile si minusurile ei la limitele de adancime si timpii de scufundare/decompresie, gazele folosite, standardele, metodologiile de predare academica etc.

     Revenind la epavele noastre, pe blogul lui Andy Davis – Scuba tech Philippines, a fost recent publicat un material bine documentat – The anatomy of an effective wreck diving course pe care vi-l recomand spre citire.

     De asemenea, cartea lui Gary Gentile – “The Advanced Wreck Diving Handbook” va poate fi de folos, chiar daca sunteti un scafandru cu experienta la epave. Cartile lui Steve Lewis – “The Six Skills and Other Discussions” & “Staying Alive” va vor ajuta foarte mult in consolidarea unor informatii tehnice generale foarte utile in scufundarile sportive si tehnice.

     Orice material teoretic este foarte binevenit pentru un bagaj de cunostinte mai bogat. Dar, inainte de a va aventura la scufundari “la” si “in” epave, urmati un curs corespunzator! Numai asa veti intelege pe deplin frumusetea si duritatea unei epave. Nu lasati ego-ul si ignoranta sa va domine.

     Si stati in limitele pentru care ati fost certificat si antrenat. Chiar daca tentatia este mare, viata are prioritate.

     Si chiar daca sunteti certificat/calificat pentru un nivel avansat (OC/CCR, wrecks/caves/mines), nu lasati rutina sa va domine. Provocati-va din cand in cand la alte cursuri, in alte medii, cu alte echipe astfel incat sa nu va lasati complesiti de sentimentul de superioritate dobandit.

    Cursurile si antrenamentele de “wreck diver” pe care le ofer sub standardele agentiei ANDI sunt urmatoarele:

–        ANDI SafeAir Wreck Diver L1: -40m, penetrare:

                                                                        light zone; NSR

–        ANDI Technical Wreck Diver L2: -40m, penetrare:

                                                                       No limit, NO jumps;   Deco RT 30min.

–        ANDI Technical Trimix Wreck Diver L3: -50m, penetrare:

                                                                       No limit, 1 jump; Deco RT 45min.

     Urmatoarele nivele sunt ANDI TriMix Wreck Diver L4 & ANDI Exploration TriMix Wreck Diver L5.

 

     Pentru informatii suplimentare, planificari si scufundari la epave, nu ezitati sa ma contactati.

Wreck Zenobia
Wreck Zenobia

Ape linistite,

Costa

ANDI Technical Trimix Wreck Instructor L3

ANDI Exploration Trimix Wreck Diver L5

ANDI Instructor Trainer 170

T101 – Technical & Diving Ops® – Dive Training Center

T101® este centru de scufundari acreditat ANDI & SDI/TDI

Categories
Scuba & Training

Rec: putin deco – moft sau ruleta ruseasca

 

Revolver

Conform definitiei generale a scufundarilor recreationale, decompresia este acel stadiu al unei scufundari in care anumite paliere de oprire in timpul ascensiunii spre suprafata sunt obligatorii pentru a permite azotului acumulat in exces in organism sa fie eliminat fara complicatii medicale ulterioare. Stim cu totii ca pe masura ce adancimea de scufundare creste, timpul pe care tabelele recreationale ne lasa sa-l petrecem acolo se micsoreaza drastic.

Daca conform tabelelor de scufundari recreationale PADI, la adancimea de -18m putem sta maxim 56min, la adancimea de -40m acest timp se reduce la nu mai mult de 9min. O optiune (recreationala) de a mari acest timp de scufundare este folosirea aerului imbogatit cu oxigen (denumit si Nitrox) cu singurul dezavantaj de reducere a adancimii pe masura ce concentratia de oxigen din gazul respirat creste.

Dar cum ramane cu situatia in care ne scufundam in limitele recreationale, cu monobutelie (aer sau nitrox) si intram in putin deco? Este sfarsit de lume? Oare 5 sau 10 minute acolo de penalizare conteaza asa de mult?  La urma urmei, pe masura ce urci, computerul de scufundare recalculeaza non-stop cantitatea teoretica de azot (nitrogen) din corpul tau, te opreste la diverse adancimi, eventual iti impune un safety stop mult mai lung (sa nu uitam regulile de “emergency decompression” din tabelele PADI) si la suprafata iesi “curat”. Asta sa fie tot?!?

Scufundarile recreationale au fost bine gandite la origine, cu o marja destul de mare siguranta atunci cand acele tabele au fost create. Pentru femei si barbati, copii si adulti, mai “fit” sau mai “dolofani”. Iti limiteaza timpul maxim de “bottom time” si te obliga sa iesi la suprafata cu minim 50bar in cilindrul de scufundare. Pana aici toate bune si frumoase. Iar statistica arata ca isi dovedesc eficacitatea. Atunci… de ce sa ne riscam si sa intram in acel “putin” deco?

Sa intram putin cu imaginatia intr-o scufundare obisnuita, la o epava, langa un recif… Un grup de… 4 scafandri + ghidul de scufundare. Grupurile sunt de cate 2 scafandri, de conditie fizica medie. Totul decurge bine si frumos. Adancimea stabilita este undeva la, sa zicem, -30m. Timpul maxim de “bottom” este de 20min. Dar frumusetea epavei ii impinge pe toti sa se apropie de limita celor 20min si chiar sa si o depaseasca cu aproape 5min. Incepe ascensiunea spre suprafata. Toti sunt cu zambetul de 180 de grade pe fatza. Dar deodata, la -25m adancime, regulatorul unuia dintre scafandri intra in free flow. Intr-o secunda, tensiunea in grup creste instant. Buddy-ul ii ofera relativ rapid octopusul celui in dificultate. Dupa cateva zeci de secunde de stres maxim, situatia pare sa revina sub control. Ghidul ii conduce in continuare spre suprafata, in limitele vitezei maxime de urcare de 18m/min. Reciful vertical plin de viata nu mai are nici un farmec… ei trebuie sa ajunga rapid la -5m pentru a face safety stop-ul. Stresul isi spune cuvantul, cei doi respira destul de accelerat din cilindrul a carui presiune se apropie rapid de 50bar iar ei sunt inca departe de punctul “salvator”… si mai au si acel safety stop + penalizarea de timp…

Luati acest profil de scufundare in diverse combinatii… un usor curent, o “usoara” penetrare neautorizata, adica fara certificarea/antrenamentul/echipamentul corespunzator (asa cum din pacate se practica), o vizibilitate redusa etc… si dezastrul bate la usa. Daca nu ar fi fost acel free flow, scufundarea s-ar fi terminat cel mai probabil, undeva sub limita celor 50bar in butelie. Nu-i ca la carte dar… ar fi fost (relativ) OK. Ar zice cei 5 scafandri dar si multi altii. Dar… situatia de urgenta a aparut si complicatiile s-au dezvoltat rapid.

Pana aici a fost teorie. Recreationala. Dar sa intram putin si in teoria tehnica pentru a sustine afirmatia emisa in titlul acestui material. SAC sau Surface Air Consumtion este acea cantitate de gaz pe care o respiram la suprafata intr-un minut (varianta scurta a intregii formule 🙂 ). Teoria si variantele de formule de calcul le gasiti pe net din belsug.

SAC

Care este rolul acestei formule? Simplu. Afland cantitatea de litri de aer consumati la suprafata intr-un minut (exista diferse metode de actiune pentru calcularea lui), putem afla cantitatea de aer consumata intr-un minut la o adancime data prin inmultirea SAC-ului cu presiunea ambientala totala (in bar/ata). De exemplu, daca la suprafata am un consum de 20l/min, la adancimea de -30m (4ata) voi avea un consum de 80l.

Nota: SAC (exprima bar/min) este o constanta – la suprafata, RMV (exprima litri/min) este consumul ajustat cand Diving Factor DF si adancimea au fost luate in calcul!

In cartea “Staying Alive” scrisa de Steve Lewis, autorul defineste un “Dive Factor (DF) working chart” (pagina 58) in care, la acest SAC in scufundare (RMV-ul) se mai inmulteste inca un coeficient. Daca in conditii asemanatoare unui bazin de inot (conditii, perfecte, echipament cunoscut etc) acest DF este egal cu 1.0, in conditii de curent, apa rece, activitate moderata, site de scufundare necunoscut acest DF creste la 1.8 ceea ce ne va da un RMV real de 144l/min (urmand exemplul anterior: 80 x 1,8). Daca scufundarea se va face in conditii de efort extrem, curent puternic, situatii dramatice de stres atunci acest DF se ridica la 2,5 ceea ce va duce RMV-ul in scufundare la 200l/min!!!

Acum, sa complicam putin matematica:

Daca scufundarea (din exemplele anterioare) s-ar fi facut cu un cilindru de 12l incarcat la 210bar, am fi avut in butelie un volum de 2520l de gaz respirabil. Aplicand metoda 3-imilor, am avea la dispozitie 70bar/840l de gaz pentru dus, tot atata pentru intors si restul egal de rezerva. Cu aceasta regula a 3-imii, avem totusi 20bar in plus fatza de cei 50bar recomandati a fi la sfarsitul unei scufundari recreationale. Ceea ce este recomandat! Timpul total (teoretic) de scufundare la un consum normal ar fi de 31min (conservativ; 2520: 80l/min = 31,5) dar real va fi de 20min (31min : 3 = 10,3… conservativ rotunjim la 10. Apoi din regula 3-imii, raman 20min + 10min). In cazul unei scufundari in limitele cerute de agentia certificatoare recreationala si a unor conditii bune de scufundare, sa zicem ca am fi in zona de relativa siguranta.

Revenind la exemplul scufundarii la epava: timpul maxim alocat scufundarii era de 20min, exact cat ne-a rezultat si din regula treimii cu marea diferenta ca, intr-o scufundare corect planificata si executata, la sfarsitul celor 20min cei 5 scafandri ar fi trebuit sa fie deja la suprafata iar in cazul nostru, ei tocmai incepeau urcarea… Daca toate ar fi decurs fara incidente tehnice, probabil ca cei 5 ar fi ajuns la suprafata dar bineinteles ca nu cu 70bar in cilindri (deoarece au inceput urcarea cu mare intarziere intrand in penalizari) ci probabil undeva putin sub 50bar, deoarece ar fi fost obligati la un safety stop extins la minim 8min. Pana aici… sa zicem ca au avut noroc.

Dar… si aici intervine marele semn de intrebare: ce facem cu acel free flow (+ nivelul de stres etc) din incidentul celor doi scafandri? Nu mai are rost sa intram iarasi in calcule matematice de baza pentru a vedea ca cei 850l de gaz (teoretic) ramasi in cilindrul “salvatorului” nu ar fi fost de ajuns pentru ca cei doi sa efectueze o urcare in siguranta si un safety stop extins corespunzator. Gazul in free flow in cilindrul scafandrului in dificultate aproape ca nu se poate pune la socoteala deoarece timpul de golire va fi undeva cu mult sub 1 minut (aprox. 2 minute daca cilindrul ar fi fost plin)!!!

Concluzia si morala celor scrise mai sus?

Planificati scufundarea corespunzator, luand in calcul toti posibilii factori ce pot interveni si respectati acea planificare. Continua-ti educatia academica prin cursuri ce-ti pot imbunatati calitatile de scafandru recreational (Self Reliant Diver, Deep Diver, Wreck Diver, Peak Performance Buoyancy etc) si largeste-ti orizonturile spre scufundarile tehnice (teoria decompresie, amestecurile de gaze, penetrari de spatii inchise, echipamente si configurari corespunzatoare etc). Nu te aventura intr-o scufundare pe premiza ca “a mers si inainte, merge si acum”. Scufundarile tehnice sunt de exemplu scufundari cu un grad avansat de risc dar este un risc calculat! Nimic nu este luat la intamplare.

Este putin deco moft sau loterie ruseasca? Voi decideti!

 

safe_diver

 

Nota: Pentru usurinta in calcul sau exprimare/intelegere, anumiti termeni sau anumite formule au fost adaptate pentru o mai simpla si rapida intelegere. Materialul de fatza nu se vrea a fi un tratat matematic asupra teoriei scufundarilor si gazelor ci doar un semnal de alarma asupra riscurilor majore ce poat rezulta dintr-o scufundare prost planificata si prost executata!

Ape linistite,

Costa

ANDI Tri-Mix Instructor L5